Atelierele Albe

Am pierdut o bijuterie de Carl Zeiss Tessar 50mm f2.8 pentru mai puțin de 1 liră sterlină. Îmi vine să-mi smulg părul din cap.

Primisem mai demult o lentilă de la un amic, o Volna-3 făcută de ucrainieni la Zavod Ar­se­nal, ciob care era împuțit pînă peste cap și în plus mai avea și ciupercă pe interiorul primei lentile. De mult mi-a trecut prin cap că ar fi bine să îl desfac și să îl curăț însă, din varii motive, nu am facut-o pînă aseară.

După ce mi-am petrecut mai bine de jumate de oră căutînd o șurubelniță mai subțirică și altă jumătate de oră încercînd să-mi dau seama cum naiba se desface capacul frontal (de ținut minte: dacă nu are nici șuruburi și nici găurele diametral opuse se folosește, de preferat, mousepadu vechi care nu alunecă deloc) îmi cam pierise cheful de curățat lentile însă am strîns din dinți și din șurubelniță și am continuat să scot șurubelele. Foarte mici și mărunte și prost făcute: două dintre ele au crăpat în două cînd am încercat să le învîrt puțin, drept pentru care mi-am bagat piciorul în filet și am apelat direct la patent.

În două ore am desfăcut fiecare bucățică din lentilă și am așezat-o frumos și artistic pe birou. După care m-am uitat la un film. Și dup-aia m-am culcat.

Și bine am făcut pentru că dimineața m-am trezit cu minunata idee să nu mai montez diafragma pentru că oricum o foloseam numai deschisă. Ba chiar a trebuit să demontez de cîteva ori lentila din burduf și să o deschid personal, pentru că se închisese singurică.

Am curățat frumos toată mizeria din înăuntru cu niște soluție pentru gumă de mestecat lipită pe covoare, am spalat încet și delicat fiecare ciob în parte cu apă și săpun. Ciuperca s-a dus imediat cu altă soluție de curățat pe bază de amoniac. Care a lăsat pe lentilă un fel de mîzgă albicioasă. Pe care am curățat-o cu soluție pentru ochelari.

Am rămas cu cinci sticle curate lună. Și am început să o caut pe a șasea, că așa știam eu, că Volna are 6 lentile. N-am găsit însă nici o lentilă extra. De ce? Pentru că Volna are într-adevăr șase lentile însă în cinci grupuri: două dintre ele sînt lipite. Și după aia am început să fac combinații, că nu mi-am notat în ce ordine le scosesem, nici pe lentile nici pe distanțiatoare.

Și am tot permutat pînă am găsit pe net o diagramă din care m-am prins cum se pun lentilele.

Mă rog, le-am montat în cele din urmă, am astupat cu bandă izolatoare găurile care rămăseseră de la diafragmă, am prins suruburile care mi s-au părut mie importante și m-am apucat de pozat pacagalu Irinei.

Volna f2.8

Helios 44M f2

Nikkor 50mm f1.8

Deşi poartă numele de Helios, lentila are logoul fabricii Valdai Op­ti­cal-​Me­chan­i­cal Fac­to­ry (cunoscută şi sub numele de Val­dayskaya). În rest are aceleaşi caracteristici ca un Helios „normal“: focala 58mm, f2.0, distanţa de focalizare minimă 55cm, diametru filet 52mm. Vine cu montură m42. Sticla are cîteva zgîrieturi fine, atît pe lentila exterioară, cît şi pe ultima, cel mai probabil de la o curăţare mult prea agresivă. În rest pare în regulă: nu are urme de lovituri, diafragma se schimbă destul uşor, la fel şi focusul. Nu are urme de ciupercă în interior.

M-a costat 100 RON și am primit bonus un Zenit cu pîrghia crăpată şi cam urîţel pe care nu vrea să-l cumpere dom’ Floreanu.

Design şparlit de la Carl Zeiss Biotar:

Test wide open, la f2:

Şi steped down la f11 (coatingul se pare că îşi face bine treaba):

Doar ce am închis telefonul, sunasem la UPS România. A răspuns robotul: Vă mulţumim că aţi sunat etc, apelul dumneavoastră este foarte important pentru noi de aceea vă rugăm să contactaţi serviciile UPS zilnic între orele 8:30 etc etc.

Toate bune și frumoase numai că ceasul e 8:32.

Sun din nou, la 8:50. Îmi răspunde o domnișoară și îmi spune că pentru problema mea (despre asta altă dată) cel mai bine este să vorbesc cu doamna X. Stați să vă dau numărul ei direct, îmi zice. Stau. Sun la numărul direct. Răspunde altcineva.

Alta:

THE ADDRESS IS IN A REMOTE AREA AND DELIVERIES ARE NOT MADE DAILY

Remote area my ass: sînt centre UPS atît în București cît și în Constanța iar Slobozia este exact în mijloc, la vreo 100km de fiecare. Aaaaah! Care o mai folosi în viața lui upeseu!

Stai că nu s-a terminat! Ieri primesc un telefon direct de la doamna X: Aveți de plată 592 lei. OK. Vine azi curierul (UPS? Nu… e prea… remote pentru UPS. Cargus!) și ce aflu? Că am de plată 613. De unde pînă unde? Păi 592 plus 3% comision UPS pentru că mi-au ținut pachetul în vamă aproape o săptămînă. Să mai înjur? Nu cred că are vreun rost…

Zicea wiki că lunfardo este practic de neînțeles pentru vorbitorul comun de limbă spaniolă. Am trimis versurile ce urmează unor amici, vorbitori nativi de spaniolă, cu rugămintea să mi le traducă în engleză. Unul mi-a spus că versurile au fost scrise la băutură și că nu înseamnă nimic iar altul mi înapoiat o traducere fără cap și fără coadă. Ultimul mi-a trimis un link la youtube.

Lăsînd la o parte toată poliloghia, melodia îmi place extrem de mult. Și pe cît de frumos este cîntecul, pe atît de cretin este clipul.

Il brano „Lunfardia“ è stato scritto da me [Roberto Ferri, nn.], sia per quanto riguarda il testo in lunfardo (un dialetto spagnolo) che per quanto riguarda la musica. Esiste anche una versione in italiano, che scrissi a suo tempo a quattro mano con Fabrizio De Andrè.
Questa canzone è stata cantata da Adriano Celentano nel suo album „C’è sempre un motivo“.

Ce legătură este între antemenționatul campionat și următoarele gîngănii? Simplu: am plecat să pozez tenismeni și tenismene însă am ajuns prea tîrziu, cînd toată kașkareaua se terminase. Și cum gîrla era aproape, am nimerit în raiul insectelor (bineînţeles, 105 micro a rămas acasă):

Acrida ungarica

Phaneroptera nana (mulțumiri lui CO pentru identificare)

Platycnemis pennipes

Undetermined

Aricia agestis (mulțumiri lui CO pentru identificare)

Pontia edusa (unii spun că ar fi P. daplidice)

Oedipoda caerulescens

Calliptamus italicus (multe mulţumiri lui II pentru identificare)

Maniola jurtina

Azi, după mai bine de o lună de zile, mi s-a făcut subit de ascultat Manitas de Plata. Dau drumul la musică şi ce-m văd ochişorii în Winamp? Azi e ziua ţiganului. 87 de ani. Ce chestie.

La mulţi ani, jupîne! Pupaţaş mînuşiţele tale alea repede mişcătoare.

Mîrșăvia se numește Isomac Brio și cel care vrea să o vîndă zice că

Isomac Brio is the Swiss army-knife of espresso machines, all-in-one. The grinder is naturally built-in which makes the machine easy to place in any kitchen. Within some minutes you will have a steaming hot espresso. There is a manometer for pressure and the machine is easy to clean as it has a smart drip tray made of stainless steel.