O săptămînă
Am fost tare ocupat. Un fost prieten din copilărie a avut nuntă şi m-a rugat să îi pozez. George Şerban îl cheamă. Iar pe soţie — Nicoleta. Pentru prima dată am tras pînă aproape am golit bateria camerei.
Am fost tare ocupat. Un fost prieten din copilărie a avut nuntă şi m-a rugat să îi pozez. George Şerban îl cheamă. Iar pe soţie — Nicoleta. Pentru prima dată am tras pînă aproape am golit bateria camerei.
„Napoletana“
Iniţial am crezut că este un fel de best of, dar mă înşelam. Album nou, apărut anul ăsta, prin februarie.
Plăsticărae japoneză, patru elemente în patru grupuri. E a doua astfel de lentilă pe care o am însă exemplarul de faţă are montură pe filet. Inelul diafragmei este crăpat aşa că momentan nu o pot folosi decît wide-opened. Serial № 540017.
Din cele cîteva teste pare foarte foarte sharp.
Noaptea asta mi-am petrecut-o căutînd prin documentaţii şi încercînd să-mi aduc aminte cum naiba se instalează un font postscript în LaTeX. Mi-a luat ceva timp, în special pentru că s-au modificat regulile jocului: Miktex închide ochii la fişierele care nu sint unde trebuie — am încercat să pun toate .afm, .tfm, .vf, .pfb, .fd, .sty la un loc, într-un singur director, şi după ce tot a chirăit de cîteva ori că nu le găseşte m-am hotărît să pun fiecare categorie de fişiere acolo unde zice TDS. Şi a mers. De asemenea, într-o versiune mai veche (2.3 ??!) pltotf şi vptovf acceptau bucuroase un singur argument (numele fişierului .pl respectiv .vf) — acuma nu tati, trebuie să le dai mură-n-gură toate argumentele. Noroc că mi-am adus aminte de bunul şi vechiul DJGPP care a rămas aşa cum îl ştiam. Am mai pierdut ceva timp căutînd cum naiba se „traduce“ în shellul windowsului un script bash.
În orice caz, într-un final i-am dat de cap. Am pus arhiva cu tot ce trebuie pe box.net împreună cu un mic fişier readme.
Am primit astăzi un obiectiv murdar şi cu diafragma plină de ulei. Dar… l-am căutat foarte mult timp şi îmi pare tare bine că am pus mîna pe el. De obiecei lentilele Komura se găsesc fie în montură Exakta fie m39. Al meu este m42. Are cu o lamelă mai mult decît Primotarul — adică şaisprezece [sic!] — şi serial № 3233007.
După ce l-am dus pe Coco acasă la mama castrat, m-am oprit la poştă şi am luat cartea. Cartea. Sau şi mai bine CARTEA: „Methods of Book Design//The Practice of an Industrial Craft“, de Hugh Williamson. Scoasă în 1956 de Oxford University Press.
Authors, publishers, printers, booksellers, librarians, bibliographers, and readers in general are all concerned with the phzsical qualities of books. In writing for these, and for teachers and students of printing design, the author takes for grantzed no technical knowledge in his readers. He explains book production techniques in outline, selecting from each the characteristics of most concern to the designer.
This is by no means an elementary textbook of printing, however. The author deals not only with book manufacture as the designer needs to see it, but with such matters as editorial work, the selection and arrangement of type, illustration, jacket design, estimating, and the choice of a printer. The treatment of each subject is developed far enough to interest the qualified typographer as well as the beginner.
[…]
Hugh Williamson was trained as a printer, and for several years worked as a publisher’s book production manager in the overseas education department of the Oxford University Press. He was later appointed to the staff of the Printer to the University, and in 1955 he returned to publishing when he joined William Heinemann Ltd. as production manager. He was for two years one of the selectors for the National Book League’s annual exhibition of book design.
Chiar sînt curios dacă o să îmi placă s-o citesc la fel de mult ca Elementele lui Bringhurst.