Atelierele Albe

Cutia nu are trei parti, filmele sînt învelite într-un plastic negru, fără nici un întăritor
Am scos un film încetişor să văd ce „însemne“ are. Cînd am terminat, am bagat cutia cu totul într-altă cutie şi am pus-o în lada de jos a frigiderului, să stea acolo bine mersi.

Diferiţi timp de developare se găsesc adunaţi la digitaltruth, alături de recomandările producătorului. Destul de probabil că o să developez iniţial în Fomadon LQN.

Se amestecă

1. ferric ammonium citrate 9g cu 33cc apă;
2. acid tartric 1.5g cu 33cc apă;
3. azotat de argint 3.8g cu 33cc apă.

La întuneric sau lumină puţină, soluţia 1 se amestecă cu soluţia doi încetişor, amestecînd. Peste ele se toarnă soluţia 3 lafel, amestecînd. Tot amestecul se păstrează la întuneric, în recipient opac. Cineva zicea că a păstrat aşa soluţia pentru mai bine de 1an. Am deja recipient, îmi mai trebuie dop.

O să încep cu testele pe trei, poate patru tipuri de hîrtie: Fabriano Accademia de 160g, de 200g şi Canson Fineface de 120g şi 200g. Toate sînt uşor de procurat şi destul de ieftine. Pentru o coala a4 este necesar cam 4-5g de soluţie. Cel mai economic se întinde cu un tub de sticlă. Unii folosesc o „pensulă“ făcută din burete. După ce se usucă primul strat, se mai aplică încă unul pentru un negru maxim. Hîrtia sensitivizată se poate păstra peste noapte închisă ermetic într-o folie de plastic, la întuneric. De obicei se expune imediat. Se recomanda udarea şi uscarea hîrtiei înainte de sensitivizare. În cazul în care hîrtia este prea poroasă şi absoarbe mult lichid, unii recomandă adăugarea a cîtorva picături de gumă arabică 10% în soluţie înainte de a o întinde pe suport. La capătul opus, cînd hîrtia nu absoarbe toată cantitatea de soluţie, se adaugă 2–3 picături de Tween 20, 2%.

Pentru mărirea contrastului printului se adaugă puţin bicromat de potasiu în soluţie (1 picătură de bicromat 3% la 12 picături de soluţie), caz în care timpul de expunere se dublează.

Ca negativ destul de probabil că o să folosesc filmele comandate la Fomamures. După ce pun mîna pe cerneală şi folii transparente, o să încerc să scot negativele şi la Epson. Curbele de control se găsesc Digital Negatives.

Expunerea durează între 1.5–4min, la o lampă făcută din 6 neoane de 15W, 10cm deasupra printului. Destul de probabil ca primele teste să le fac la lumina naturelă. Cînd e gata, printul apare ca portocaliu spălăcit. Este mai bine să subexpun decît să supraexpun. După developare şi fixare, printul se înnegreşte considerabil.

Developarea se face în apă puţin acidă. După ce se clăteşte bine, pentru fixare se scufundă într-o soluţie de tiosulfat de sodiu 5% pentru aproximativ 5min.

Spălarea finală se face 30min în apă curgătoare. După 5min imersie în agent de spălare, se mai spală pentru încă 15–20min în apă curată.

În timpul uscării, printul se mai înnegreşte puţin.

O zi din ce în ce mai frumoasă… Toate albumele Beatles din studio, remasterizate (numa ştiu bine limba româneşte… cum se zice… asta… FLAC me!).

Uneori pot fi prost ca noapte. Tocmai mă gîndeam să vopsesc în negru parţile „decojite“ de la casetele de film. De fapt eram pe punctul să caut tubul cu vopsea cînd, norocul meu, mi-a dat prin cap să văd ce zice gugăl despre toată tărăşenia. Şi l-am găsit pe domnul Paul Butzi care mi-a explicat ca pentru retardaţi ce şi cum cu partea albă şi partea neagră. Uof…

PS: acelaşi lucru îl spune şi Jean-David Beyer, concis şi în ascii.
PPS&OT: ce poză najpa am putut să scot!

Ieri am trimis un mail către Sinar AG prin care mă interesam unde aş putea găsi un manual de utilizare al unei camere antice şi de demult, pe care ei nu o mai produc şi nici nu o mai comercializează. Primesc prompt răspuns cu manualul pdf ataşat, başca mulţumiri că folosesc o cameră produsă de ei. Ca fapt divers, de cînd a fost fabricată respectiva cameră şi pînă în prezent, Sinar s-a desfăcut în mai multe firme, unele au fost cumpărate şi revîndute de cîteva ori, altele au dat faliment… Jos pălăria!

Tot ca fapt divers, tot ieri, dau pe siteul unui anticariat online de o carte pe care o caut de mult, tradusă în română pe la 1960. Pentru că nu avea preţ le trimit un mail. Primesc tot azi răspuns cum că nu au cartea pe stoc da’ să mai intru eu pe situl lor şi să frunzăresc vreo 10.000 de titluri — în fiecare zi sînt adăugate 400 de cărţi. Mai trimit un mail: „Nu credeţi că ar fi mai uşor să mă anunţaţi cînd găsiţi cartea?“ Cred că s-au prins că era o întrebare retorică, pentru că nu au mai răspuns. Ce m-a întristat cel mai mult este faptul că firma e înregistrată în Slobozia — adică sîntem conţărani, cum bine zice domnu’ Baciu.

PS: pentru cei interesaţi am pus manualul pe box.net.

Dacă vă mănîncă undeva să văruiţi pereţii şi folosiţi vopsea lavabilă de la Chimilin, să nu vă împingă păcatul puturoşeniei să lăsaţi petele să se usuce, că apoi o să frecaţi la ele de vă sar ochii din cap.

Prima mea cameră Nikon pe film. Acum mi se pare destul de ciudată treaba pentru că, de cînd am avut primul DSLR, am tras numai cu camere Nikon. Sau camere cu f-mount. Şi totuşi nu am avut nici o ocazie să pun mîna pe una cu film. Mă rog, ce-a fost a fost! După cum scria şi în anunţ, aparatul arată foarte bine, fără urme de buşituri sau alte cele. Avea ceva praf pe oglindă şi pe ecranu de focalizare dar le-am pensulat repede. Placa presoare este impecabilă, lafel şi cutia. Şingura bubă este uşiţa bateriei — nu mai rămîne închisă, trebuie să îi pun scoci. Merge cu baterii cr123 care duc, fără bliţ şi cu autofocusul ON, cam 15 filme (se pare că tot trebuie să cumpăr acumulatori mai devreme sau mai tîrziu). Serial № 2660285.

Camera nu e de dat, nu e de făcut schimburi, nu e de nimic!

Specificaţiile complete se găsesc la mir. Şi un review de bun simţ la camerahobby. Manualul de utilizare, şparlit de la butkus — trei parţi, arhivat pe box.net.

În buna tradiţie a poştei române (sic!), aflu fără prea mare surprindere că aipiu 92.84.57.208 aparţine isepeului ARtelecom, mai exact organizaţiei „small customers“. Neshte jigodii, dom’le!