Atelierele Albe

— Ţi-e foame, tăticu?
— Cînd mă uit la desene, nu.

A scotocit domnul Radu prin lan ce a scotocit și a găsit o poză mai veche. Și m-a rugat să i-o printez. Și am printat-o.

VDB, pe Fabriano Elle Erre de 220gsm.

Imediat ce termin de printat „Mexico Lindo“ mă apuc de pietre—un proiect drag pe care l-am tot amînat din varii motive.

De ce radiază Irina?

Fac ce fac şi se pare că tot la VDB ajung. Să vă zic: de ani de zile am un kkt de ciupercă care s-a întins peste tot. Săptămîna trecută mă duc la doctoru de piele care după ce se uită la mine cu o lampă UV (deja aveam ochii bulbucaţi), îmi mîzgăleşte o reţetă — un şampon cu seleniu, nişte pastiluţe şi nişte soluţii. „Te dai întîi cu soluţia 1 şi după cinci minute cu soluţia 2.“ îmi zice. Plătesc, îmi iau hitia şi plec. În maşină mă uit pe ea. Ce credeţi că sînt soluţiile 1 şi 2? Loool: tiosulfat de sodiu şi acid clorhidric sau tartric. Iniţiam am crezut că face mişto de mine, aproape că mă dădusem jos să mă întorc în cabinet. La farmacie aveau ăia soluţiile gata preparate.

Ha! Tiosulfat am, acid tartric am, mă mai ung cu nişte azotat de argint şi pot să-mi lipesc un negativ pe burtă!

Am dat aseară din întîmplare peste o poză postată de un tip (???!!!), casmy. Și m-am dus la un link dat de rookie, plus nițel google și wiki. Și n-am mai putut să dorm. Așa că, azi de dimineață, cum am făcut ochi, m-am repezit la cameră. Și după aia la laboratorul lui Ciprian… Pentru ce? Tadaaaaaa:

Deci te rog frumos, nu mai pierde timpul pe aici, dă click imediat pe linkul ăsta: Iconic Photos. Pune-l în bookmarks și cum ai cinci minute libere, du-te iar la el. Mulțumesc.

Pentru Ciprian: nu e nici un virus, eu am scris postul ăsta, poți să dai click liniștit.

M-am gîndit că dacă merge jmekeria, m-am scos. În loc de folii transparente pentru imprimantele cu cerneală (exorbitantele Permajet sau ieftinele și sproastele Apli), să folosesc pentru crearea negativelor folii pentru laser. Am găsit pe ebay 3M CG3300. Ieftine, multe, sigilate.

Primul test mi-a aratat rapid că driverul imprimantei e prost, cel puțin pentru ce îmi trebuia mie: mira era grayscale, printul a ieșit subțire rău, nu vedeam nici un pătrățel negru. Așa că l-am făcut eu alb-negru, 600dpi, 53lpi la 45°. Rezultatul arăta promițător.

Nu mai aștept să se usuce emulsia cum trebui și scot primul test. Recunosc: am tresărit de bucurie cînd am văzut ce și cum, mi s-a părut atunci că rezultatul este aproape liniar și d-aia nici n-am mai stat să scot curba de compensare, am scos direct o poză. Două de fapt, una nouă și una pe care o mai tipărisem, ca să am termen de comparație. Scot prima poză și dezastrul a apărut evident: emulsia folosită de 3M pe folii absoarbe UV și nici nu se aseamănă cu sarea și piperul din poze ca să poată fi trecută cu vederea, nuuuu. Este evidentă și urîtă.

Plus că îmi apar linii orizontale în print, acolo unde folia a fost apucată de rotițele imprimantei (pizza wheel marks le zic ăștia pe net). M-am desumflat complet. Se pare că, în cele din urmă, tot la Permajet o să mă întorc