Atelierele Albe

Pentru că a bunăvoit Ciprian să-mi împrumute ghilotina lui, săptămîna trecută m-am apucat şi am tăiat filmele la dimensiunile care îmi trebuiau, adică 10x13cm. Şi le-am şi încărcat în holdere. Din şase am băgat cum trebuie cinci — mulţumitor pentru prima încercare. Iar după asta am tot lîncezit, aşteptînd să se ivească o ocazie să ies pe afară, pînă cînd mi-a aruncat Alin un „abia aştept să văd cum iese, da’ vezi să nu te-apuci să pozezi iar prin casă“. Rezultatul:

Ieri (sîmbătă, 20091010) m-a scos domnu Floreanu la pozat pe malul Ialomiţei. Cu Matizu lui verde pe post de jep. Aşa am terminat de tras toate filmele pe care le mai aveam, încă patru adică. La toate expunerile am bagat din burtă cam un stop faţă de ce zicea exponometru. Nu pot să explic prea bine de ce, aşa mi-a venit. Ca urmare negativele, deşi utilizabile, sînt departe de optim. Chiar foarte departe dacă stau să mă gîndesc mai bine.

La ultima l-am rugat pe Ciprian să îmi facă şi mie poză, mi-era că rămîn netras… M-am grăbit cu explicaţiunile şi n-am mai verificat ce moşmondise el la cameră şi, normal, holderul n-a stat cum trebuie iar filmul s-a voalat. Prostia mea.

Filmele mi le-a developat Ciprian, în Rodinal de la Foma 5 minute şi în oţet de la alimentară niţel. De scanat le-am scanat eu, pe Epsonul tot al lui. Din trei încercări am nimerit setările la Vuescan (v8.5.14) pe gustul meu. Oricum le pun aici, în caz că e cineva curios şi are sugestii. BTW: Cipriane, cred că am uitat la tine sticluţa cu Fotonal :unsure: .

Pentru că tot m-a întrebat Andrei ce-am învăţat din toată afacerea, zic şi aici:

1. Dacă acelaşi efect se poate obţine fie din mişcări ale lentilei, fie din mişcări ale spatelui, atunci umblăm la spate cu prioritate. Altfel trebuie să avem mult mai multă grijă la vignetare, dovada posa no 1.
2. Cînd scanez negativele, emulsia trebuie să fie în jos şi, urmarea logică, imaginea trebuie oglindită ulterior. Eu am uitat de ultimul pas complet, de unde rezultă ca tot prima poză e scanată aiurea, cu fundu-n-sus (nu reiese din poză, dar trebuie să mă credeţi că ştiu cum era ursu faţă de „desenul“ Irinei de pe perete).
3. O să am nevoie de o lupă pentru punerea la punct — în poza cu Ciprian focusul e exact lîngă părul lui, adică în crăci, cum îi place lui să se exprime (nu prea se observă în pichineaţa asta de poză însă se vede vizibil în fişierul scanat care are aproximativ 12000x15000px). Probabil că o să îmi trebuiască şi o cîrpă, tot pentru focusare mai uşoară.
4. Mare mare atenţie la noul meu dujman de moarte: praful şi scamele. (Pentru Ciprian: dacă mai văd picături de revelator pe holder te-am mîncat, m-am chinuit să le scot de nu îţi imaginezi!)
5. Îmi trebuie filtre colorate şi declanşator pe cablu. Filtrele o să le decupez cît de curînd din geluri, declanşatorul trebuie să vină unu din Elveţia (de la Andrei — mare caracter…), unu din UK (3 lire jumate cu tot cu transport, mai ieftin ca la f64) şi unu de la Bucureşci (împrumut de la Narcis).

Ca să scot cele cinci poze de o calitate discutabilă m-au ajutat o grămadă de oameni: Andrei în primul rînd, cu camera, obiectivul şi chestiile alea de gumă de care nu m-am prins încă la ce se folosesc. Plus o mulţime de vorbe bune şi de încurajare (şi biscuiţi o grămadă). După aceea Cătălin care mi-a cărat Sinarul din Elveţia. Andrea von Sinar AG care mi-a oferit promt manualul de utilizare al camerei. Un domn din Constanţa care cu amabilitate mi-a vîndut ieftin o placă Copal 1 şi al cărui nume, spre ruşinea mea, l-am uitat. Narcis mi-a dat cîteva dintre sleeverele lui 4×5, pentru că o domnişoară de la f64 m-a luat la mişto cînd am întrebat de aşa ceva, şi m-a ajutat să pun mîna şi pe Fotonal. Florică m-a luat la pozat, a făcut pe cărăuşul, pe şoferul şi pe modela fără să cîrîie. Ciprian mi-a împrumutat exponometru, scanerul, ghilotina, sacu’ negru de schimbat filmele şi mi-a developat negativele. Şi mi-a voalat un film

Tuturor vă mulţumesc.

Cutia nu are trei parti, filmele sînt învelite într-un plastic negru, fără nici un întăritor
Am scos un film încetişor să văd ce „însemne“ are. Cînd am terminat, am bagat cutia cu totul într-altă cutie şi am pus-o în lada de jos a frigiderului, să stea acolo bine mersi.

Diferiţi timp de developare se găsesc adunaţi la digitaltruth, alături de recomandările producătorului. Destul de probabil că o să developez iniţial în Fomadon LQN.

Uneori pot fi prost ca noapte. Tocmai mă gîndeam să vopsesc în negru parţile „decojite“ de la casetele de film. De fapt eram pe punctul să caut tubul cu vopsea cînd, norocul meu, mi-a dat prin cap să văd ce zice gugăl despre toată tărăşenia. Şi l-am găsit pe domnul Paul Butzi care mi-a explicat ca pentru retardaţi ce şi cum cu partea albă şi partea neagră. Uof…

PS: acelaşi lucru îl spune şi Jean-David Beyer, concis şi în ascii.
PPS&OT: ce poză najpa am putut să scot!