Azi am scos o cianotipie, doar un step wedge, însă în loc de negativ pe Apli am folosit o coală de hîrtie de doi lei. De fapt nu chiar de doi lei, ci hîrtie de xerox. Care are o grămadă de înălbitori optici. Care îmi blochează mie UV. Acum caut hîrtie de scris, de aia chioară, care se îngălbenește într-o săptămînă.
În altă ordine de idei, am primit de la Jon Cone un linc foarte interesant, despre un tip de calibrul lui Nash. Lectură plăcută (ai observat ce frumos se numește editura?).
Ware mă zgîndăre din nou, trebuie neapărat să văd ce crede despre toată chestiunea.
În sfîrșit, am reușit să tonez cianotipiile ca la carte, cu baie alcalină și tanin de la mama lui, fără să mă mai prostesc cu ceaiuri, usturoi sau mai știe eu ce.
Din 50g de tanin am făcut 1l de toner din care folosesc cam 20ml la 1l de soluție de lucru. Albirea o fac în 10g Na2CO3 dizolvate în 2l de apă călduță. După spălarea completă în apă ușor acidă, scufund printul în sodă pentru 30s, după care îl clătesc la robinet și îl mut în toner unde îl las cam 10–15 minute, cu agitare aproape continuă. Spălarea finală am făcut-o în apă de la robinet, aproape 1oră.
După ce se usucă printul se închide la culoare destul de mult.
Long Beach, 2007
Catalina, 2007
Cyanotype, Mate Toner
8×8″, Fabriano Accademia 160gsm
Cinci poze lipite în PTGui, cianotipie albită în carbonat de sodiu şi tonată în ceai negru.
Legacy in light
Şi un fluturaş. Foarte mişto de altfel.
Am citit pe un forum cum unu dă cu acid oxalic 10% pe hîrtie înainte să pună emulsia, pentru ca să neutralizeze duşmanul de carbonat din hîrtie. Oameni deştepti…
Acelaşi negativ, aceeaşi emulsie, acelaşi timp de expunere, aceeaşi developare, aceeaşi tonare. Ce diferă este timpul scurs dintre terminarea spălării şi începerea băii de tonare.
0min
1 min
10min
După cum se vede vizibil, ultimul print este aproape terminat. …kkmsh în ei de carbonaţi!
Pentru că ieri Irina a aflat despre ce şi cum cu pelicanii, m-am gîndit să-i printez unu:
Cianotipie tonată în mate şi ceai negru (2min/30s)
