Atelierele Albe

Nu chiar, doar că m-am coit eu cu diverse: ba că nu mi-a adus Florică vopseaua neagră, ba că nu am lipici, ba că nu am chef… şi tot aşa. Însă astăzi, într-o euforie totală, am terminat de montat Novarul pe Nikon.

De la stînga la dreapta avem aşa: adaptor m42→f-mount, inel distanţator, tablă patrată şi vopsită, alt inel distanţator, burduf lipit de tablă, lentila înşurubată pe burduf via inel mic pe care era să-l pierd. Primul inel nu era deloc necesar însă, fiind înţepenit pe adaptor, a picat bine pentru că-mi uşurează montatul şi demontatul „chestiei“ pe aparat (i-aş face o poză camerei cu ciobul pe ea însă mi-e lene să pun fujică în funcţiune — altă dată poate). Tabla am lipit-o cu cianoacrilat (sic!) şi, pentru siguranţă, i-am îndoit şi marginile peste pînza burdufului.

La prima vedere, tiltul este mult mai uşor de mînuit decît planetara Volnei. Iar un alt plus faţă de ruski este că am păstrat funcţională diafragma (acum să vezi profunzime de cîmp, de la picioarele mele pînă la infinit, lol)!

Mă gîndesc să montez lentila, via burduf, pe Nikon.

Cam aşa îmi ziceam acum două zile. Numai că… foarte repede am realizat că am în faţă cea mai delicată piesă foto pe care am văzut-o în viaţa mea. Am scos din centimetru cub cît avea shutterul o cutie plină de şurubăraie. Exagerez, însă mi-a luat foarte mult timp să îl demontez, de vreo două ori era chiar să mă las păgubaş. Şi nu am avut nici un gînd să îl pun la loc, doar am vrut să îl dau jos fără să apelez la forţă.

Oricum, după ce l-am golit de tot ce mişca înăuntru şi am blocat lamelele pe deschis, am curăţat lentilele de nişte pui de ciupercă şi am zgiriat ca bou un filet, m-am gîndit că ar fi frumos să scot şi burduful din dotare, că mi-ar pica la îndemînă cînd o să mă apuc de adaptat pe nikon. Başca faptul că o să am încă un tilt&shift. Şi l-am scos, intact.


Pînă cînd însă am să mă gîndesc la o soluţie cît de cît elegantă ca să montez ciobu pe nikon, am făcut la repezeală o poză cu burduful ţinut cu mîna în faţa camerei

Deja Alin a sărit cu o soluţie:

bro: stiu cum pui pe nikon
bro: simplu
bro: mai iei un burduf identic
je: si eu stiu. da zim
bro: il pui cur in cur
bro: cu asta
bro: si la capat scoti lensu
bro: de pe al doilea

Ingenios, însă găselniţa prezintă cîteva inconvenienţe:

1. nu am de unde să produc un burduf identic, nici măcar unul asemănător, fără să canibalizez şi al doilea Zeiss Ikon şi
2. aşa cum zice Alin se modifică prea mult distanţa de la lentilă la planul filmului (bine, na: planul sensorului!) şi mi-e că pierd focusul la infinit.

Ce mi-a dat mie prin cap e mai simplu: un carton patrat, sau o tablă subţire, lipită de burduf, găurită în centru, înfiletată pe adaptorul m42 → f-mount, pe care deja îl am. Mîine după amiază cred că o să am de lucru.

Astăzi am primit două Zeiss Ikon Nettar, asemănătoare, singura diferenţă fiind shutterul: una are lentila (Novar-Anastigmat 75mm f4.5) montată într-un shutter Vario (B, 25, 75 şi 200), cealaltă într-un mai sofisticat Prontor-SV (B, 1, 2, 5, 10, 25, 50, 100 şi 300). „Vario“ este mai jegoasă, chiar cu urme de ciupercă, plus că vopseaua de pe capacul spate este cojită în totalitate, iar pentru asta o să meargă la sacrificare. Mă gîndesc să montez lentila, via burduf, pe Nikon.

Momentan am o poză cu ele şi un manual de utilizare.

Se pare că numele alternativ pentru camera asta este „Nettar II 518/16“.