Atelierele Albe

— Ţi-e foame, tăticu?
— Cînd mă uit la desene, nu.

De ce radiază Irina?

— Vezi tati cum ești? Ai spus un lucru și ai făcut altceva: ai spus că dormi singură și nu ai dormit deloc pînă la ora asta. Lafel o să fac și eu: o să îți spun că te duc în parc și o să stăm în casă. Sau îți spun că îți cumpăr ceva dulce și nu o să îți cumpăr nimic.

— Mai bine… nu îmi spui că îmi cumperi nimic și îmi cumperi ceva dulce.
— Treci în pat că îți mănînc urechile… (aproape mă pufnise rîsul).

Nooooo, nu mă lăsaaaaaaa!!!… Sînt şi eu mareeeee… vreau la serviciu!!!… Nu mă lăsa!!!… Mamiiiiii…

Cam aşa era atmosfera la gradiniţă. A! Am uitat să zic că mai plîngeau şi mamele. Irina însă a fost cuminte, nu prea ştia ea ce să facă exact însă nici n-a plîns, nici n-a chirăit. În schimb maică-sa… pînă nu a băgat o lăcrămioară nu s-a lăsat.

Şi tot azi mi-am dat seama că a venit toamna, a început culesu…

Pentru cine mai crede că Irina nu prea seamănă cu mine!

Tadaaaa! Cadet Chronostar Flashlight cu Fuji Superia 100 developat şi scanat de Ciprian.