Atelierele Albe

Fonturi.ro care esteți vă invită să descărcați o mulțime de fonturi ro culese de prin almanahele romanești. Gratis, tati!

Pînă acum o săptămînă am fost client UPC. N-am avut nici o problemă pînă cînd nu mi-am băgat şi net, anul trecut. Era nu cel mai ieftin însă cel mai gras. Tot atunci a început dicstracţia. Cădea netu într-o veselie, fie că moşmondeau ei la servere, fie că uitam eu să plătesc factura; însă nu asta era problema. Problema era că nu revenea cu zilele, pentru că „durează pînă reciteşte serverul configurările“. Alt lucru care m-a enervat era că nu puteam să dau de ei, au un singur număr de telefon pentru clienţi şi acolo aştepţi cu o musică cretină în ureche pînă îţi vine rău. Mă rog, m-am mutat la alţii, cu reţea de cartier. Mai fusesem la ei pe vremea cînd dădeau net pe sîrme. Acum mi-a zis Bogdan că au tras fibră peste tot şi că dau şi teve şi telefon. Una peste alta: am net şi mai gras, canale de desene şi mai multe şi plătesc şi mai puţin. Ca să termin socotelile cu upeceu m-am dus să predau modemul de cablu deşi nu înţeleg aberaţia (pe de o parte îmi cer să îl predau personal deşi nu l-am ridicat personal, fiind adus de meseriaşi cînd am semnat contractul, pe de altă parte specifică în respectivul contract că nu am voie să umblu la modem, fiind proprietatea lor). M-am dus prima dată alaltăieri, pe întîi. Închis. M-am dus şi ieri şi aflu că lipseşte cablu usb. Azi dimineaţă cînd au obţinut respectivul cablu am aflat că trebe şi cablu utp. Să-m bag picioru care o mai avea de-a face cu ei vreodată! I-am trecut la index, alături de poşta română şi ultra nesimţită.

Stai că am uitat: pe 28 m-a trezit din somn dimineaţa o domnişoară dornică să afle ce anume m-a făcut să renunţ la serviciile lor. Degeaba le-am zis ce le-am zis, se pare că au urechile complect (sic!) înfundate.

Acum îmi merge netu binişor.

Nu s-a schimbat nimic faţă de anul trecut.

Eu stau la parter şi de multe ori îmi place să fumez în bucătărie, lîngă geamul deschis. Aşa am auzit următoarea replică venind de la un tip dintr-un grup de cinci. Toţi băeţi dă carter, mergînd eroic prin ploaie spre Macedonia (sau cum s-o numi acum bodega aia).

Deci dacăţ dau o nokie nu faci şi mie rost dă un dăla cum are marean dăţ ea pulsu?

Aproape că am scăpat ţigara din mînă.

Înapoi la 4400.

În buna tradiţie a poştei române (sic!), aflu fără prea mare surprindere că aipiu 92.84.57.208 aparţine isepeului ARtelecom, mai exact organizaţiei „small customers“. Neshte jigodii, dom’le!

Epson a binevoit să deschidă un magazin online în limba română. Ataşat celui din Germania. De ce nu la pagina Epson România, nu ştiu. De fapt bănuiesc: nemţii ştiau ei ce ştiau despre Românika… Mă rog, eu sînt fericit că am întreaga gamă de hîrtîe la un click depărtare.

Săptămîna trecută, în aceeaşi zi, am trimis un pacheţel cu ramburs la Timişoara şi am cumpărat un filtru de afară. Astăzi am fost să ridic filtru de la oficiul poştal şi am întrebat şi de ramburs: „Dacă nu aţi primit înştinţare înseamnă că nu au sosit [banii]. Şi oricum, dacă soseau nu erau la noi [la oficiu poştal] ci la poştăriţă!“ Poştăriţă care, invariabil, nu mă găseşte acasă. V-am zis că filtru mi-a venit de la mama dracu, de prin Toronto? Da…

În altă ordine de idei, mi s-a terminat soluţia de curăţat ochelarii. Mă duc la magazinu de ochi, cer ce îmi trebuie şi sînt pus în situaţia să aleg: „sticlă mare sau mijlocie?“ Pielea mea, mare zic, să nu mai vin la fiecare cîteva luni. Şi îmi dă un sticloi de juma de litru pe puţin. Mă rog, o iau, plătesc şi plec. Ajung acasă, îmi fac o cafea şi mi-arunc ochii pe soluţia minune. Regenerează, hidratează, curăţă şi mai făcea ceva care îmi scapă momentan. Ee… prostii de marketing. Citesc în contiuare. Şi văd că am cumpărat două litre de soluţie pentru întreţinerea lentilelor de contact nushtudecare. Să mă fut. Fuga înapoi la magazin. Explic ce şi cum că eu nu am lentile de contact după cum se vede vizibil, bla, bla, bla… „nici o problemă domnu, o schimbăm. Daţi-mi chitanţa.“ Şi am cedat.

Cred că am exagerat niţel cu înjurăturile însă cred că s-a hotărît să îmi schimbe soluţia nu pentru asta ci pentru că pusesem mîna pe telefon. „Protecţia consumatorului?“ Nu, garda! Că nu mi-aţi dat chitanţă. Îmi dă sticluţa, diferenţa de bani şi se uită mirată la mine: „Altceva?“ Da, chitanţa. „A… păi nu ne merge casa de marcat.“

PS: care mai zice că s-a amuzat i-am şters comentariu! Şi-l dau în gît şi la gardă şi la protecţia consumatorului şi-l spun şi lu mama lui.

„Nu uita de tort.“ Şi ce să scrie pe el? „La mulţi ani, Irina!“ Deci la mulţi ani virgulă irina semnu exclamării. „Nu fi măgar!“ Bine… A doua zi iau tortul şi… surpriză? Nu… nici o surpriză — exact cum mă aşteptam: La multi ani Irina. Tot e bine că le-a dat prin cap să scrie cu majusculă.

Am aşteptat aproape o lună un pachet din Germănika şi pentru că nu mai venea, am vorbit cu amicu de acolo care mi-a dat tracking numberu. Pe site la DHL zicea că a ajuns în România din 10.04. Sun la DHL România unde aflu că nu ei au pachetul ci Poşta Română. Sun la Poşta Română unde o duduie drăguţă îmi spune că pachetul e la Oficiul Poştal № 2 Slobozia din 13.04 şi se oferă să-mi dea numărul de telefon. Sun încă odată şi-m răspunde o voce sictirită de femeie obeză şi acră: „Alo dea… oficiu 2.“ Ăsta e numele mic sau de familie?, întreb. Mă duc la poştă unde… mi se cere să plătesc taxă de magazinaj!!! Păi nu am primit nici o notificare că pachetul ar fi sosit, zic. Chiar săptămîna trecută am venit aici pentru alt pachet şi nu mi-aţi zis nimic. „A… păi d’aia… pe hîrtiuţa aia scria că aveţi două colete atunci… Deci noi v-am înştiinţat!“ Logică beton armat. Păi atunci de ce nu mi-aţi dat ambele pachete săptămîna trecută? Cum vă numiţi? Că parcă aş cam avea chef de o reclamaţie mică. S-a făcut că nu aude şi mi-a dat repede pachetul. Da’ totuşi cum vă numiţi? insist pe picior de plecare. „A fost greşeala mea, îmi cer scuze. Ştiţi sînt nouă aici şi… am greşit.“

Later edit: astăzi dimineaţă (20090428) am găsit în cutia poştală… ce credeţi? Staţi să v-arăt!

Deci avem aşa: o re-avizare, deşi nu a existat nici o avizare, datată 20090424!!!, pentru un pachet sosit din 20090413. Hîrtiuţa a făcut de la oficiul poştal pînă la mine nu mai puţin de… 4 zile! Vivat Poşta Română! Am făcut gargară şi pe situ lor, să vedem ce iese.